Dacă te-a rănit un om, nu înseamnă că te vor răni toți. Și nu, nu pentru că devii mai puternic/ă. Pentru că, atunci când îți pasă de un om, loviturile lui dor. Indiferent că ai 15, 20, 30 de ani sau mai mult. Minciuna, trădarea, infidelitatea dor la fel de tare în orice moment al vieții.
Dar dacă te-a rănit un om, asta nu înseamnă că așa va fi la nesfârșit. Nu toți te vor minți și nu toți te vor înșela. Și, chiar dacă ar face-o, asta va fi o alegere individuală, nu o regulă. Oamenii acționează într-un fel în urma propriilor alegeri, iar suspiciunile nefondate nu ajută la absolut nimic.
Iar dacă ar fi să-ți dau un sfat, ți-aș spune doar: riscă! Iubește cu aceeași naivitate a omului căruia nu i-a fost frântă inima niciodată. Fii la fel de copil. Nu te forța să fii altfel pentru un om doar ca să-i intri în grații. Fii tu, exact așa cum ești în fiecare zi, poate prea copilăros sau, din contră, extrem de rațional și de pragmatic. Dacă un om nu te place pentru ceea ce ești și nu-ți înțelege nevoile, crede-mă, nu e omul potrivit.
Dar, te rog, promite-mi că nu mai pui pe umerii cuiva greutatea trecutului tău. Dă-le oamenilor șanse egale, indiferent de câte ori ți-a fost frântă inima. Pentru că ai putea să îndepărtezi din viața ta un om dispus să te iubească necondiționat.
Cât despre cei care și-au ratat șansa, pe ei uită-i. Un om care a greșit astăzi, poate, la fel de bine să greșească și mâine. Un om care a greșit deja în mai multe rânduri are toate șansele să o facă din nou. De ce? Pentru că știe că a găsit locul în care găsește iertarea necondiționată.
