O vorbă din bătrâni spune că norocul ți-l mai faci și cu mâna ta. Doar că e mult mai simplu să spui că n-ai noroc în dragoste decât să încerci să faci o schimbare. De ce? Pentru că rolul de victimă e cel mai ușor de adoptat.
Există bărbații minunați care pierd timpul lângă femei care nu le merită eforturile. Există femei extraordinare care rămân agățate de bărbați mediocri.
O relație reușită este un mix între încredere, respect, înțelegere, prietenie și pasiune. E ca un fel de mâncare care are gust bun tocmai pentru că își are toate ingredientele în proporții exacte. Doar că atunci când te îndrăgostești, uiți să mai ții cont de rețetă.
Iubești un om pentru ceea ce este ca întreg, nu pentru anumite părți din el. Atunci când pornești pe drumul iubirii, iei omul pe care-l vrei cu toate defectele și neajunsurile sale. Probabil că n-ar mai exista finaluri fericite dac-am crede că e normal să accepți orice defect doar pentru că-i al omului pe care-l iubim. Ce e mai frumos este că putem oricând să facem concesii; putem lăsa de la noi de dragul unui om și acest lucru să ni se pară cel mai firesc din lume. Până la urmă, cred că în asta se măsoară iubirea.
Nimeni nu s-a născut specialist în relații. Fiecare dezamăgire ne-a învățat o lecție nouă. Problema e când refuzăm să ne-o însușim și acționăm ca mai înainte. Gelozia, lipsa sprijinului reciproc, lipsa respectului, proasta comunicare nu-s lucruri care au ce căuta într-o relație.
Doar că nu facem întotdeauna lucrurile potrivite. Uneori ne agățăm de oamenii nepotriviți și ne încăpățânăm să rămânem acolo. Nu din solidaritate și iubire cum ne place să ne scuzăm, ci din naivitate. Relațiile toxice nu ne fac neapărat orbi, ne fac mai degrabă proști.
Nu poți păși spre viitor dacă tu te agăți obsesiv de trecut. Nu poți găsi persoana potrivită dacă de încăpățânezi să ții cu dinții de persoana nepotrivită.
