Și apoi, într-o zi, pur și simplu, închidem ochii pentru ultima oară. Și asta e tot. Jocul s-a terminat.Fără reluări. Fără a doua șansă. Nimic.
Acum imaginează-ți că știi că acel moment se apropie și mai ai doar câteva minute înainte să-ți închizi ochii pentru totdeauna . Crezi că te-ai uita înapoi cu bucurie, știind că ai petrecut ani făcând o muncă pe care o detestai? Că ai rămas într-un mediu care nu era potrivit pentru tine? Că nu ai călătorit în acea țară pe care ai visat mereu să o vizitezi, doar pentru că ai considerat mai înțelept să economisești câteva sute de euro? Crezi că ai fi o persoana mândra că ai purtat un regret ani de zile, iar acum la final nu mai poți îndrepta lucrurile? Sau că ai fost mereu prea ocupat ca să le răspunzi părinților la telefon? Că nu i-ai spus niciodată acelei persoane ce simțeai cu adevărat? Și crezi că ai fi fericit să știi că nu ai alergat niciodată după visurile tale, doar pentru că ți-a fost frică?
Avem o singură șansă la viață, și totuși ne este teamă să o trăim cu adevărat. Șansele să te fi născut sunt de una la 400 de trilioane, dar șansele de a muri? Sigure, aici momentan nu poti discuta , si nu cred ca in miile de ani ce vor urma se va putea schimba ceva in acest sens.
Și totuși, tratăm viața ca pe o certitudine. Mâine vine întotdeauna, nu-i așa? Greșit. Așa că demisionează de la acel job pe care îl urăști, rezervă acel bilet de avion, invit-o în oraș, urmează-ți visul cu fiecare fibră din corpul tău și începe să trăiești fiecare zi ca pe un miracol. Pentru că asta și este.
Acum, ce scuză mai ai?
Acum închei eu , dar momentan doar aceasta postare.
Ștefan
