„Increderea este aidoma unei plante fragile care infloreste rar si pe care cea mai mica adiere de vant o poate ofili.”
Încrederea este ceea ce ai înainte de a înţelege problema, este francheţe şi curaj în confruntarea cu întâmplările vieţii. Increderea in oameni este un lucru fragil,tare fragil.In primul rand increderea se castiga foarte greu.E vorba de timp,de experiente prin care oamenii trebuie sa treaca impreuna…momente din viata lor in care abia cand ies,isi dau seama daca celalalt merita inca bila alba.
E vorba de multe lucruri marunte care abia atunci cand sunt puse cap la cap,capata sens si te apropie sau te indeparteaza de omul respectiv.Increderea este naturala,numai dupa cateva experiente de viata in care increderea ne-a fost inselata suntem nevoiti sa facem eforturi pentru a avea din nou incredere in cineva. In definitiv increderea este o alegere ; intotdeauna va fi insotita de risc. Este alegerea de a ne indeparta de frica si de a ne apropia de dragoste.
Increderea in sine iti dalibertatea de a face greseli,si de a face fata esecurilor fara aceea senzatie ca si cum lumea s-a prabusit in jurul tau,sau ca esti o persoana fara valoare de aceea se zice ca lipsa de incredere in celalalt este aproape intotdeauna semnul lipsei de incredere in sine. În viaţă trebuie să avem încredere. Mare încredere în noi, dar şi în ceilalţi. Fără încredere trăim degeaba şi mereu vom fi chinuiţi de îndoieli. S-ar putea să fii dezamăgit dacă ai prea multă încredere, dar te vei chinui dacă nu ai încredere îndeajuns. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.
