A începe o relație pentru că ești singur e echivalent cu a mânca deși nu ți-e foame.
Iubim iubirea. În frază asta s-ar putea rezuma totul. Ne plac începuturile pline de optimism și gândul că, măcar de data asta, poate, va fi diferit. Iubim ca melodiile de dragoste să capete un sens, să simțim fluturași mișunându-ne în stomac, să facem plimbări romantice și să avem cu cine să schimbăm idei. Și tocmai aici greșim.
Începem atât de des relații amoroase chiar și atunci când nu sunt pregătiți pentru asta. Ne confundăm disponibilitatea emoțională și dorința de nou cu sentimentele pentru o persoană.
Uneori, încurcăm simpatia pentru cineva cu dorința de a avea o relație cu aceasta. Alteori, nu ne mai sinchisim nici măcar de fapul că nu ne place o persoană, pentru că gândim în perspectivă și ne imaginăm doar ceea ce ar putea fi. Și, ieșim, în ambele cazuri extrem de dezamăgiți sau, dacă nu, îi dezamăgim pe ceilalți.
Doar pentru că îți dorești o relație cu cineva, nu înseamnă că ești pregătit pentru asta. Doar că trăim în secolul vitezei și-n timpurile în care sexul nu (mai) este o promisiune de fidelitate, ci doar un pas pe care-l facem în goana noastră nebună după dragoste.
Ne mințim că îl ascultăm pe cel de lângă noi sau, mai grav, că suntem de acord cu el și că îl admirăm pentru ceea ce spune. În realitate, noi încercăm să ne îndopăm cu junk food mințindu-ne că e ceea ce avem nevoie în acel moment. Chiar dacă nu ne foame. E de ajuns să vedem o imagine idealizată a viitoarei relații ca să credem că asta ne dorim cu adevărat.
A începe o relație pentru că ești singur, e echivalent cu a mânca deși nu ți-e foame. Pentru că te-a atras ambalajul sau pentru că te-ai așteptat să-ți placă. Dar, spre deosebire de alte lucruri în viața,dragostea nu vine iubind. Și, înainte de a te arunca în următoarea relație te invit să reflectezi asupra unei probleme: ești cu adevărat pregătit pentru o relație cu acea persoană sau mai degrabă pregătit pentru imaginea pe care ți-ai creat-o despre acea relație?
