Despărțirile sunt întotdeauna dureroase, cu atât mai mult când știi că spui un adio, nu un la revedere. Nu pot spune că am știut vreodată cum să mă despart de o fostă iubire. Ba tind să cred că, dacă ar fi fost materie de bac, aș fi picat cu brio.
În apărarea mea, mă întreb: Câți oameni nu sunt așa? Câte femei n-au visat că primul bărbat care le-a ajuns în așternut le va duce la altar? Câți bărbați nu au crezut că prima lor iubită va fi mama copiiilor pe care îi vor avea? Câți dintre noi, femei sau bărbați, n-am visat măcar o dată că ne vom întemeia o familie cu omul căruia i-am spus „te iubesc”?
Sunt unul dintre oamenii care se rup tare greu de trecut. De ce? Pentru că eu ofer totul și mă contopesc cu femeia pe care o iubesc. Mie-mi place să devin unul și acelasi cu sufletul pe umărul căruia îmi odihnesc oboseala așteptării după zile mai bune. E greu să te rupi de un om în modul ăsta, să operezi pe suflet și să-l desparți în două trupuri, ba chiar să și silești acele trupuri să nu se mai lipească în veci în modul în care o făceau în nopțile albe.
Uneori e nevoie să te rupi complet de celălalt suflet pentru a putea fi fericit; sunt cazuri în care să spui la revedere iar și iar este doar o sumă de șanse pe care o acorzi minciunii că într-o zi va fi diferit. Iubirea nu este o materie care se predă la școală și nici nu e subiect de examen. Nu prea poți să spui că n-ai iubit bine de data asta, dar că la restanță vei iubi mai bine. Fie iubești un om, fie nu-l iubești. Nu cred că înveți să iubești sau că ai nevoie să-ți ascuți ghearele pe sufletului celui care te iubește până ce le tocești.
Doar că uneori suntem naivi. Ne dezgolim trupul și sufletul și ne prezentăm în fața omului care ne face cel mai mare rău pe lume. Îi spunem: „Fă ce vrei cu mine! Rănește-mă sau chiar ucide-mă dacă ai poftă, eu voi continua să te iubesc.”
Asta până când ne săturăm să bandajăm răni, să ștergem lacrimi, să ascundem nopți nedormite. Uneori acest moment coincide cu revenirea omului pe care-l iubești. Tu ți-ai îmbrăcat armura, iar el te privește nedumerit și-ți spune: „Păi cum, n-ai zis că mă lași să te lovesc până când o să mi se facă milă și-am să vreau să te iubesc?”. Unii o spun cu așa un ton de reproș că ai impresia că tot tu ești cel vinovat. Câteodată îți dezbraci armura și o iei de la capăt. Până când? Până în ziua în care vei învăța să fii puternic.
Uneori trebuie să înveți să renunți la oamenii care nu știu să te păstreze în viața lor!
