Iubim diferit, dar suferim într-un mod similar. Tuturor ni se pare că lumea noastră se va sfârși, toți credeam că nu vom mai iubi pe altcineva, toți suntem gata să ne punem inima pe post de preș la intrare numai să oprim omul drag să nu plece.
Suferința ne apropie pentru că ne face slabi. Pe unii pentru câteva zile pentru că-s niște luptători înnăscuți. Pe alții câteva luni; cât să-și pună ordine în gânduri și să realizeze că experiențele le sunt date ca să învețe din ele, nu ca să îi doboare.
Dar sunt și oameni care se blochează în trecut. Au impresia că nu vor mai iubi pe nimeni la fel. Și au dreptate. Dar nu în felul în care privesc ei lucrurile. Vor mai iubi, dar diferit. Pentru că, în momentul în care s-au vindecat de-o iubire, au devenit alți oameni. Mai bogați și puțin mai înțelepți. Își vor căra în spate experința dobândită și se vor raporta altfel la iubire.
Sunt oameni care spun că inimile frânte nu se vindecă niciodată. E ca și cum ai scăpa o farfurie pe jos și s-ar sparge în zeci de bucățele, spun ei. Chiar dacă vei reuși să le aduni pe toate și să le lipești la loc, se va observa mereu că-i spartă.
Nici nu zic că n-au dreptate. Dar mie oamenii frumoși mi se par fix aceia care au trecut prin diferite experiențe. Nu suntem păpuși de păstrat în vitrină. Inimile frumoase sunt cele pe care se văd zgârieturile făcute de ceilalți.
Eu cred că inimile frânte se vindecă. În timp și cu iubire. Trebuie să îți dorești să te vindeci și să înțelegi că nu toți oamenii sunt la fel. Și că, de cele mai multe ori, cele mai dureroase evenimente prin care treci, sunt un lucru bun pentru că înveți din ele.
Inimile frânte se vindecă de către oamenii potriviți. Ca în mai toate meseriile, de altfel. Nu poți să-ți duci haina la cizmar și să-i ceri să o coasă ca mai apoi să te plângi că ți-a peticit-o inestetic. Mai bine ai răbdare să apară un croitor îndemânatic, decât s-o dai pe mâna nepricepuților.
Așa-i și-n dragoste. Și, crede-mă, vei mai iubi. Dar nu te comporta ca un copil răsfățat care vrea să bată din picior și să primească; pentru că lucrurile nu merg așa aproape niciodată.
